Biserica Ursulinelor din Sibiu
Original aparținând stilului gotic, Biserica Ursulinelor din Sibiu a fost construită inițial ca o mănăstire cu biserică aparținând ordinului călugărilor dominicani. Elementele de factură gotică care se mai păstrează în prezent sunt portalul de acces în arc frânt, realizat din piatră, zona capelei de pe peretele nordic la nivelul bolților și al ancadramentelor, dar și prezența contraforților la exterior.
În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. Sibiul a rămas timp de 150 ani fără biserici catolice. În anul 1728, după eliberarea Transilvaniei din sfera de influență otomană și instaurarea administrației austriece, complexul de edificii al fostei mănăstiri dominicane a fost atribuit călugărițelor ursuline și populat de un grup de călugărițe aduse de la Pojon.
Călugărițele ursuline au refăcut biserica în perioada 1728-1733, în stilul baroc care se regăsește în starea actuală. Contraforții gotici au fost dublați la interior cu pilaștri pe zona altarului, ce susțin bolțile baroce. Pe zona navei bolțile gotice au fost distruse și înlocuite cu tavan. Forma golurilor a fost modificată, de la arce frânte la arce în plin cintru, elevațiile exterioare păstrând însă conturul golurilor inițiale prin detalii de tencuială.
Intervenția asupra edificiului este una de natură tehnică, și vizează refacerea elevațiilor exterioare. Biserica Ursulinelor a trecut prin numeroase procese de restaurare de-a lungul timpului, astfel încât nu se mai păstrează urme ale tencuielii originale la exterior. În prezent tencuiala este realizată pe bază de ciment și este afectată de infiltrații de umiditate, în special pe zona soclului. Proiectul prevede decopertarea zonei afectate, respectând conturul încă vizibil pe fațadă al golurilor originale, și refacerea zonei decopertate folosind tencuială pe bază de var. Deși întreaga suprafață a fațadelor va fi zugrăvită, zona decopertată va fi marcată printr-un nut în planul elevației, martor al intervenției contemporane.
